VINDECARE

"Medicul trebuie să se concentreze asupra vindecării şi nu să exceleze īn construirea unor sisteme teoretice sterile, ipoteze, supoziţii īmbrăcate īn expresii neinteligibile, bombastice, şi nici īn preocuparea de a funda instituţii şi a acorda titluri, ocupaţii īn care şi‑au irosit talentul īn van suficienţi medici, īn timp ce omenirea īn suferinţă cere ajutor." (Boerike).

       Hahnemann şi‑a īnceput "Organonul" cu următorul aforism:

       "Suprema misiune a medicului este de a remite boala īn sănătate, de a vindeca... "

       Oricine e de acord cu faptul că misiunea medicului este de a vindeca. A vindeca īnseamnă a restaura sănătatea depăşind starea de boală. Īn concepţia lui Hahnemann īnsă, vindecarea reprezenta altceva decīt ceea ce se credea pānă atunci, acest simplu paragraf implicīnd o serie de aspecte suplimentare.

       Scopul central al homeopatiei este vindecarea īntregului, vindecarea părţii decurgīnd din aceasta. Vizīnd doar un organ izolat sau chiar mai multe, se va putea obţine o ameliorare locală, īnsă pacientul nu va fi eliberat de boala sa. Pe de altă parte, vindecarea nu e similară cu anihilarea factorilor nocivi incriminaţi ca fiind determinanţi (ei nereprezentīnd decīt cauza eficientă şi cauza materială a bolii). Homeopatia se adresează, īn primul rīnd, cauzei prime, urmărindu‑se prin aceasta aducerea lui «tis anthropos» la nivelul reactivităţii de tip «ho anthropos».

        Am arătat, īn capitolele precedente, că alterarea forţei vitale care a determinat un tip de constituţie, ce generează şi īntreţine boala, constituie cauza primă a bolilor.

       Fără a elimina cauza primară, fundamentală, tratarea unui bolnav nu va avea ca rezultat decīt o ameliorare limitată, care va fi urmată de numeroase recidive ale bolii sau de trecerea ei īn altă formă. Īn acest ultim caz, pacientul va constata apariţia unei "noi maladii". Aceasta īnsă, nu este decīt o altă modalitate de manifestare a bolii cronice profunde.

       Prima eroare a terapeuticii apare atunci cīnd, īn aşteptarea unor rezultate facile, se suprimă o manifestare externă a bolii. De exemplu, tratarea unei erupţii, fără a īndepărta cauza ei primă, se va solda mai devreme sau mai tīrziu cu o altă afecţiune, de această dată mai profundă. Trebuie să reţinem că vindecarea nu constă īn schimbarea aspectului simptomelor, ci īn īndepărtarea totală a simptomatologiei, īnsoţită de o stare de bine interior. Īn acest sens, Kent afirma: "cine consideră rezultatul bolii, drept boala īn sine, poate fi considerat absurd". Īn concluzie, dispariţia unei stări patologice nu este identică cu vindecarea. Putem observa că, prescriind doar pe baza rezultatului bolii grăbim progresul ei, ceea ce contrastează cu restaurarea sănătăţii, adică cu restabilirea ordinii.

       A trata un bolnav permanent, făcīndu‑l dependent de doza sa zilnică de medicament (cu excepţia anumitor terapii de substituţie), nu este de fapt decīt schimbarea unei patologii cu alta. Este ştiut că majoritatea medicamentelor alopatice au numeroase efecte secundare ce creează īn timp o patologie iatrogenă, fapt ce echivalează cu substituţia bolii cu aşa‑numitele efecte secundare ale medicamentului.

       Homeopatia, īn schimb, va simula boala cu ajutorul unui remediu a cărui capacitate de a altera sănătatea e cunoscută. Aceasta determină un răspuns specific din partea organismului, care se va vindeca īn totalitate, prin forţe proprii. Cu alte cuvinte, vindecarea reală se poate obţine numai utilizīnd medicamente similare īn doze infinitezimale*.

       Se va administra īn consecinţă un remediu, care constituie o cauză formală de boală identică cu cea a maladiei ce trebuie tratată. (S‑a afirmat anterior că īntr‑o maladie cauza formală este o rezultantă a cauzelor primă, materială şi eficientă.) Boala artificială indusă va avea drept cauză materială remediul.

       "Dacă medicul percepe clar ce trebuie vindecat īn fiecare caz individual de boală, dacă percepe ce este curativ īn fiecare medicament şi ştie să adapteze, īn conformitate cu principii bine definite, ceea ce este curativ īn remediu la ceea ce a descoperit a fi indubitabil morbid la pacient, atunci īnsănătoşirea va avea loc, administrīnd remediul potrivit, īn conformitate cu cazul din faţa sa, respectīnd modul de preparare, cantitatea cerută, intervalul de repetiţie, iar īn final cunoscīnd obstacolele ce stau īn calea vindecării ‑ medicul va şti cum să le īndepărteze. Aceasta reprezintă īnţelegerea tratării judicioase şi raţionale, medicul fiind un adevărat practician al artei de a vindeca". § 3

       Homeopatia urmăreşte vindecarea, adică "restaurarea rapidă, blīndă şi permanentă a sănătăţii, prin anhilarea bolii īn toată extinderea sa, īn modul cel mai sigur şi nevătămător..." Există situaţii cīnd acest ideal nu poate fi atins, anumiţi pacienţi fiind consideraţi incurabili din punct de vedere homeopatic. Aceste cazuri beneficiază īnsă de terapia alopată.

       Tratamentul unui pacient va īncepe de īndată ce există o tulburare, un discomfort sau disfuncţie chiar īn absenţa unei confirmări paraclinice. Dacă va fi respectat principiul similitudinii, se va obţine remiterea bolii īn totalitate.

       "Prin dispariţia totalităţii simptomelor īn decursul vindecării, perturbarea forţei vitale este de asemenea corectată, deci se poate spune că īntreaga stare morbidă internă şi externă este anulată" § 12

       Īn opoziţie cu vindecarea, este folosit īn homeopatie conceptul de suprimare. Prin suprimare se īnţelege dispariţia unor simptome īn urma unui tratament, care nu a respectat legea similitudinii. Ca urmare, chiar dacă va fi posibilă ameliorarea anumitor simptome, boala persistă sub o altă formă. De asemenea, cīnd vindecarea nu urmează direcţia descrisă de legea lui Hering, putem considera că s‑a produs doar o supresie a simptomelor, care va fi urmată de o agravare ulterioară a bolii.

       "Boala constă doar īn totalitatea simptomelor sale. Īn timp ce, se dă atenţie la toate aceste circumstanţe, medicul trebuie să elimine totalitatea simptomelor pentru a vindeca boala. Cauza care produce, īn mod manifest, şi menţine boala trebuie eliminată, iar modul de tratament simptomatic, paliativ, direcţionat īmpotriva unui singur simptom trebuie respins. Dacă toate simptomelesīnt eradicate, boala este īntotdeauna vindecată şi īn interior." § 5‑8

Īn repertoarul Kent există rubrici care ilustrează ideea de suprimare. Redăm cīteva dintre acestea:

MANIA‑SUPPRESSED ERUPTIONS,AFTER (manie după supri-marea erupţiilor).

STUPEFACTION‑SUPPRESSED EXANTHEMA (stupefacţie după suprimarea exantemului).

PAIN‑CORYZA,SUPPRESSED,FROM HAVING A (cefalee după suprimarea corizei).

CRAMPING,SUPPRESSED CATARRH,FROM (cefalee crampoidă după suprimarea catarului).

SUPPRESSED ERUPTIONS (cefalee după suprimarea erupţiilor).

INFLAMMATION‑KNEE,SUPPRESSED GONORRHOEA (inflamaţia articulaţiei genunchiului după suprimarea gonoreei).

PAIN‑JOINTS, RHEUMATIC,SUPPRESSED GONORRHOEA (artralgii după suprimarea gonoreei).

PAIN‑KNEE, ERUPTION, SUPPRESSED, AFTER (algii la nivelul genunchiului după suprimarea erupţiilor).

PAIN‑RHEUMATIC, SUPPRESSED HAEMORRHOIDS (algii reumatice după suprimarea hemoroizilor).

PARALYSIS‑L L, SUPPRESSED ERUPTIONS (paralizii ale membrului inferior după suprimarea erupţiilor).

       De aceste simptome se va ţine cont īn stabilirea diagnosticului, deoarece ele sīnt caracteristice unei noi forme a bolii. Suprimarea constituie o realitate morbidă ce va fi integrată obligatoriu īn ecuaţia diagnostică, dacă dorim să respectăm principiul similitudinii.

       Vindecarea homeopatică nu este posibilă īn orice situaţie. Homeopatia nu e un panaceu, ea avīnd anumite limite gene-rate de īnsăşi esenţa ei. Aceste limite sīnt:

1.    Bolile genetice avīnd ca rezultat o leziune ireversibilă nu constituie obiectul vindecării homeopatice. Persoanele suferind de o boală genetică pot beneficia īnsă de tratamentul homeopatic īn scopul tratării altor afecţiuni, deşi factorul de blocaj genetic creează totuşi posibilitatea unei īngreunări a răspunsului terapeutic.

2.    Īn evoluţia prelungită a unei boli poate surveni epuizarea forţei vitale, care nu va mai răspunde remediului simillimum. Aceste cazuri sīnt considerate incurabile din punct de vedere homeopatic.

3.    Existenţa unor factori mecanici ce obstrucţionează acţiunea curativă a forţei vitale.

       Dacă afecţiunea acută sau cronică se datorează unor agenţi de natură mecanică (ex: compresiune rahidiană, calculoză, fractură osoasă, hematom etc), ne concentrăm atenţia asupra corecţiei acestor factori. Ne aflăm īn faţa unor cauze materiale, de natură mecanică, ce vor trebui īnlăturate. Hahnemann avertizează că īnlăturarea obstacolelor trebuie să preceadă administrării remediului.

       De exemplu: un pacient se prezintă cu o durere fulgurantă localizată la nivelul feţei, care cauzează o stare de agitaţie, se agravează la curent, la palpare superficială, dar se ameliorează la presiune puternică. Din relatările pacientului reiese că avut loc consultaţia stomatologică. Se administrează Magnezia phosphorica. Remediul va ameliora doar temporar nevralgia facială. Īn faţa tendinţei la recidivă a acesteia, doar stomatologul este cel care va putea elimina cauza materială.

       Factorii mecanici de blocaj vor fi eliminaţi chirurgical, după care tratamentul homeopatic se va adresa diatezei.