Dezavantaje ŗi limite

       Limitele homeopatiei decurg din principiile fundamentale ale acestei ştiinţe. După cum am spus administrarea unui remediu homeopatic similar determină o reacţie ce are ca rezultat creşterea capacităţii defensive. Organismul va avea ca atare forţa de a anihila singur boala.

       Īn consecinţă, dacă a fost depăşit stadiului reversibil al modificării organului afectat (infarct, metastaze canceroase, sclerozare masivă, necroză) homeopatia nu mai poate acţiona.

       Cīnd există un factor de blocaj mecanic - cum ar fi de exemplu litiaza renală (piatra la rinichi) care intrerupe fluxul normal īn organ producīnd hidronefroză - nu mai poate fi vorba de administrarea unui remediu, ci tratamentul va fi chirurgical. După eliminarea chirurgicală a factorului de blocaj se poate institui un tratament homeopatic pentru influenţarea terenului litogen (ca să nu se refacă piatra după o perioadă de timp, cum se īntīmplă īn multe cazuri).

       Afecţiunile strict chirurgicale vor fi tratate ca atare. La fel şi toate urgenţele medico-chirurgicale.

       Nici bolile care au fost tratate īndelungat cu medicaţie alopată, īn special cu preparate suprimante cum ar fi cortizonul, nu pot beneficia decīt parţial de tratamentul homeopatic. Explicaţia este următoarea: barajului creat de un tratament alopat rezidă īn aceea că simptomele bolii sīnt modificate de medicamentul obişnuit la

  care se adaugă şi noile simptomele ce sīnt reunite īn aşa-zisele efecte secundare ale medicamentelor. Astfel remediul prescris pe aceste false simptome, va fi un fals similimum, de la care nu trebuie să ne aşteptăm prea mult.

       Dezavantajele homeopatiei practic nu există. Am putea totuşi să găsim inconveniete īn slaba accesibilitate a terapiei prin durata mare a consultaţiei şi īn lipsa relativă de rapiditate a instalării vindecării. (Vindecarea are loc mai lent īntrucīt sīnt puse īn acţiune mecanismele proprii ale corpului). Referitor la timpul necesar vindecării vom face cīteva menţiuni. Vindecarea naturală a organismului are o viteză intrinsecă, bine determinată, direct proporţională cu gravitatea şi vechimea bolii. Dacă o răceală trece īn 5 zile sau īntr-o săptămīnă netratată şi īn maximum 3 zile cu tratament homeopat, īn cazul unei boli cronice ce datează de 40 de ani avem nevoie de 5 ani de tratament.

       Īn homeopatie, terapie care respectă autovindecarea operată de organism, viteza de restabilire a sănătăţii este accelerată, īnsă nu la cote senzaţionale.

        Cīnd administrăm un opiaceeu pentru calmarea durerii efectul s-a instalat īn 20 de minute, lucru foarte important uneori, pentru reducerea efectelor negative ale durerii dar nu īnseamnă că am şi vindecat cauza care a produs-o. Īn schimb homeopatul respectă anumite principii fundamentale terapeutice, el neutilizīnd niciodată un medicament doar īn scopul obţinerii unui succes de suprafaţă, fără a atinge cauza bolii, rădăcina ei. Astfel nu se indică un remediu ale cărui efecte nu au fost testate īn prealabil pe subiecţi sănătoşi.