Cu ce alte terapii se poate asocia homeopatia?

 Ideal ar fi ca terapia homeopată să constituie prima şi unica linie de tratament. Acest deziderat īnsă nu este aplicabil de cele mai multe ori. Dintre cele mai benefice asocieri amintim dietoterapia, regimul de dezintoxicare, corectarea dietei cu aport de vitamine şi oligoelemente, īn special prin aport alimentar, respectarea măsurilor de igienă. Hahnemann face referiri la acestea īn “Organon”, cartea de căpătīi a homeopatiei, care se constituie īntru-un īndreptar al artei de a vindeca. Hahnemann recomanda īn acest sens evitarea unor influenţe care ar putea exercita o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii, deşi adesea trec neobservate. Īn paragraful 259 al Organonului, el enumeră factorii care pot fi responsabili de alterarea stării generale. Aceştia sīnt: "cafeaua, ceaiul chinezesc, sau alte ceaiuri de plante, berea preparată cu substanţe vegetale dăunătoare pacientului, lichiorurile fine şi aromatizate, ciocolată, apă de colonie şi parfumuri, flori de apartament cu miros puternic, şerveţele parfumate, praf de dinţii, condimente puternice, sosuri condimentate, īngheţată, folosirea īn supe aunor plante medicinale care nu au fost indicate, asparagus, ţelină, ceapă, brīnză veche, carne alterată, grăsime de porc, raţă şi gīscă, viţel, exces de zahăr şi sare, alcool nediluat cu apă, traiul īn camere supraīncălzite, purtarea articolelor de līnă direct pe piele, sedentarismul, traiul īn apartamente īnchise sau dimpotrivă excesul de exerciţiu fizic, prelungirea siestei, culcatul la ore tīrzii, igiena precară, cititul īn pat, citirea cărţilor cu conţinut obscen, onanismul, coitul īntrerupt, viciile (jocurile de noroc), stări de mīnie, vexaţie, supărare, surmenajul fizic şi intelectual īn special după masă, habitatul īn ţinuturi mlăştinoase, locuinţe umede şi sordide".

 Aceste recomandări pot fi “aduse la zi” prin raportarea la condiţiile specifice de viaţă ale secolulul nostru. Homeoaptia “face casă bun㔠cu o dietă axată pe cereale integrale, fructe bine coapte, carne de vită sau peşte, ouă fierte tari, lapte şi apă proaspătă de izvor.

Homeopatia nu alcătuieşte o combinaţie nefastă cu nici o altă metodă de terapie, dar este preferabilă evitarea asocierilor datorită faptului că remediul homeopat este uşor de antidotat īn prezenţa altor terapii medicamentoase sau acţiunea sa este imposibil de urmărit īn cazul terapiilor multiple. Cel mai bine se completează cu chirurgia, dar īn cazuri extreme se poate asocia chiar cu terapia anticanceroasă căreia īi diminuează din efectele secundare.

 Procedurile de galvanoterapie, ionizări sau cele care utilizează magneţi sīnt considerate periculoase ele producīnd numai palierea bolilor. Astfel după un interval de timp īn care pacientul se crede vindecat īntr-un mod miraculos (pentru că se simte bine şi au dispărut simptomele), el se va confrunta cu o patologie mai gravă decīt prima. Īntotdeauna boala nevindecată apare īn alt loc, mai periculos pentru sănătate, deoarece au fost īnăbuşite manifestările curative ale naturii şi au fost īncălcate legiile fireşti ale vindecării. Dacă după tratamentul unui umăr blocat prin folosirea curenţilor galvanici, apare o afecţiune internă īnsemnă că nu am respectat direcţia de vindecare.

 Unul dintre conceptele cu care operează homeopatia este tocmai legea care stabileşte direcţia pe care o parcurg simptomele īn procesul de vindecare, şi acesta este una singură: dinspre organele centrale spre cele periferice. Acesta nu este inventată de homeopatie ci este copiată de acesta după modelul vindecării naturale.

 Organismul ştie īntotdeauna să facă acest lucru īncercīnd salvarea organelor cele mai importante pentru viaţă cu preţul afectării unora mai puţin vitale. Īn timpul şocului, de exemplu are loc spontan, fenomenul de centralizare al circulaţiei sanguine prin care se irigă preferenţial creierul şi inima īn detrimentul altor aparate şi organe.

 Alta este părerea lui Hahnemann despre folosirea bioenergiei. El o numeşte "forţă curativă, negată īn mod stupid, care este un dar divin nepreţuit īn mīinile celor cu voinţă puternică şi intenţii bune". Ea ar avea avantajul să substituie o cantitate de energie deficitară cu energie exterioară pacientului sau să disperseze acumulările de enegie nocive īn anumite teritorii. Īn homeopatie nu este posibil un aport de energie exterioară şi de aceea se poate recurge īn stadii iniţiale ale tratamentului pacienţiilor cu vitalitate deprimată, la o īncărcare prin diverse tehnici de bioenergie sau acupunctură. El atrage īnsă atenţia asupra evitării dispersării acumulărilor de energie prin pase. Hahnemann insistă şi asupra prevenirii degenerării acestor tehnici īn misticism sau fanatism precum şi asuprea evitării exceselor de orice fel. 

 Homeopatia este total incompatibilă cu aromoterapia din raţiuni de antidotare. Substanţele folosite īn aromoterapie anihilează total sau parţial efectul remediului homeopatic făcīnd astfel imposibilă asocierea celor două metode.